O pisica in patru timpi!

 Inca de cand aveam vreo 6 ani, am simtit o atractie aparte pentru motociclete. Unchiul meu avea una, ruseasca, cu atas. Ii recunosteam murmurul de departe si, imediat, simteam niste fluturasi in stomac. Exact ca atunci cand esti indragostit!
Abia asteptam sa vina in vizita. Ma invarteam in jurul motocicletei si o admiram ca pe unul din cele mai de pret si minunate lucruri care pot exista pe pamant! Citea in ochii mei rugamintea de a ma plimba macar 100 de metri. Ma urca in  atas si, pentru mai putin de un minut, ma simteam intr-un mod indescrivibil, aproape extaziata! Cand, pentru prima oara mi-a zis ca pot sa stau pe sea, in spatele lui, si nu in ataj, mi-am zis: "Inseamna ca sant mare, doar oamenii mari merg pe sea!". Atunci m-a plimbat pentru mai bine de 10 minute. A fost una din cele mai mari bucurii ale copilariei mele, o amintire care mi-a ramas vie, dupa aproape 20 de ani. 
La fel de vie, ca amintirea acelei plimbari, mi-a ramas si pasiunea pentru motociclete!
Pentru unii "motociclist" e sinonim cu "donator de organe". Pentru altii, si pentru mine, "motociclist", insa, inseamna un stil de viata. 
In ultimii doi ani am stat in sea, din fericire, mai bine de 15 000 kilomentri, ca si pasager, din pacate! Si, la fiecare kilometru, imi promiteam ca o sa am cat mai curand motocicleta mea! Una care sa fie doar a mea! O motocileta care sa imi asculte gandurile si care sa-mi sopteasca dorintele ei. Sa fim doar noi doua!

Am visat lucrul asta, in fiecare zi, in ultimii doi ani! Si, acum doua zile, mi s-a indeplinit dorinta. 

Dupa saptamani intregi de cautari, am vazut anuntul pe internet, fara poza. Imediat, am contactat proprietarul si i-am spus ca vreau motocicleta! Nici macar o fotografie a motociletei, nu i-am cerut! Stiam cum e si stiam ca imi place. Am fixat ziua si momentul intalnirii. In ziua aceea, 21 iunie, nu am fost in stare de nimic, nici macar sa vorbesc coerent! Va mai amintiti emotiile traite inainte de a merge la prima intalnire, in adolescenta? Exact aceleasi emotii le-am trait eu acum cateva zile, inainte de a merge sa o vad!

Pot spune ca a fost dragoste la prima vedere! 

 Fostul ei proprietar a ramas fara cuvinte cand, dupa doua minute, i-am spus ca o iau cu mine atunci, fara sa ma mai gandesc, fara sa  negociez pretul. A vazut sclipirea de fericire din ochii mei si-a zambit! Poate de aceea a si "rupt" din pretul cerut initial!


Nu-mi venea sa cred! Cel mai mare vis al meu, de pana acum, s-a implinit! Am motocicleta mea!
O motocicleta care pare o pisica, o pisica matura, dar careia inca ii place sa se joace si sa fie dezmierdata! 
O pisica matura care toarce incet, atunci cand se simte bine si e ingrijita!
O pisica in patru timpi!
Acum asteapta, cuminte. Multe strazi, multi kilometri si multe aventuri avem in fata noastra! Si ea va toarce ! 


Deja simt ca face parte din propria-mi fiinta!







Franturi de tara, dincolo de granitele ei!



 In fiecare dintre noi, cei nascuti pe plaiul mioritic, exista un sambure de patriotism, indiferent de cat de mult il constientizam sau, cat de dispusi santem sa recunoastem acest lucru.
Aceasta dragoste fata de tara, pare sa fie mai puternica, atunci cand ne aflam printre straini.


 Imprastiati prin lume dar, uniti sub aceleasi simboluri nationale

 Toti cei plecati din Romania, majoritatea in speranta unui trai mai bun, au purtat cu ei franturi de tara, ceva care sa le pastreze vie amintirea de "acasa", locul in care s-au nascut si s-au format ca indivizi!   
 

Plecata de aproape 4 ani din tara, ma bucur sa am alaturi pe cineva care sa impartaseasca aceeassi opinie, ca si mine, despre valorile nationale. 



  Sarmalutele, in oala de lut,
 cu mamaliguta calda, sant mai gustoase, daca 
 le mananci departe de tara! 

Simplul fapt de a-l vedea pe Tata Stefan, mereu de veghe, ne face sa zambim, ca niste copii sub privirea  parinteasca. 
 
Simtim o bucurie greu de descris. Stergarele traditionale, ulcica si vasul de lut alaturi de lingurile de lemn, dau culoare casei in care locuim, chiar si  in cele mai mohorate  zile. Iar, blana de oaie si calendarul crestin ortodox roman, ne dau caldura sufleteasca de care avem nevoie, aici in strainatate.  

 




 Steagul Romaniei nu ne flutura la balcon ci, la motocicleta 





 Pentru unii, pot parea simple obiecte sau obiceiuri, pentru noi insa, inseamna mult mai mult, insemna o particica de Romania, purtata dincolo de granitele ei!

Femei...

Mai toate femeile din epoca noastra, sant gata sa sustina, sus si tare:" Sant o femeie moderna si independenta". Asta deoarece, majoritatea, au un serviciu, eventual o masina si, isi "permit", chiar si la 40 si ceva de ani, sa poarte pantaloni mulati, decolteuri pronuntate, in V,  pot adopta tunsori mai traznite si pot merge intr-un bar, la o cafea, singure. Pot face toate astea, fara sa fie privite ca niste "femei usoare", asa cum s-ar fi intamplat altadata.

Si totusi, se considera "moderne si independente", si cele care par sa aiba, ca unic tel in viata, casatoria si procreerea. Replica lor preferata, pare sa fie: "Doar de-acum nu mai sant domnisoara, m-am maritat"! Ca si scuza vis a vis de complacerea si delasarealor.
Daca, pana sa li se adreseze marea intrebare, "Vrei sa fii sotia mea?", le puteai vedea cu parul lung si ingrijit, fluturandu-le in vant, imbracate cu bun-gust si cu bijuterii care sa le sublinieze delicatele trasaturi ale chipului, dintr-o data, dupa marele eveniment, devin sterse, neingrijite si, de foarte multe ori tunse scurt, "baieteste"!
Ei bine, nu! Nu a facut asta nici din cauza  unei traume ce-a lasat sechele, nici ca urmare a unei dureri sufletesti. Pur si simplu, femeia in cauza, si-a atins telul: s-a maritat! Ce rost mai are sa se ingrijeasca? Si-a convins, deja, barbatul, cu frumoasetea-i rapitoare ca, langa ea, e locul lui. Din pacate, pe unele dintre ele, le aud spunand, mai devreme sau mai tarziu: "Doar, nu sant nici prima si, nici ultima, care divorteaza!".
Asta dupa ce barbatul, (plictisit sa fie intampinat de sotia neingrijita, care ii cere"raportul", unde si cu cine a stat, de ce trebuie sa risipeasca timp si bani pentru pasiunile lui, de ce trebuie sa se vada cu prietenii), isi cauta si, isi gaseste, o amanta,
cu parul lung si ingrijit, fluturandu-i in vant, imbracata cu bun-gust si cu bijuterii care sa-i sublinieze delicatele trasaturi ale chipului! 
Fiecare femeie, ca se considera, sau nu, moderna si independenta, are telul ei si, indiferent, ca il atinge sau nu, ramane, sau nu, frumoasa si ingrijita. Ea alege!

"A trai" e acelasi lucru cu "a locui"?


Acasa! Pentru mine cuvantul acesta ma duce, ivoluntar si, instantaneu, la casa in care am crescut! 
O casuta construita cu mai bine de 50 de ani in urma, cu aspectul saracacios al arhitecturii de atunci insa, doar acolo, simt caldura familiei.
Nu as rezista, mai mult de cateva zile, sa traiesc intr-un apartament.

Pentru mine, "a trai" si "a locui", sant doua notiuni care, nu definesc acelasi lucru. Nu vreau sa se inteleaga gresit, nu-i compatimesc pe cei ce locuiesc in apartamente si nici nu-i ridic in slavi pe cei care au o casuta!  Doar ca, eu, atunci cand inchid ochii si-mi imaginez casa visurilor mele, vad o mare de verde, copaci si flori, in  mijlocul carora sa ascunde o casuta mica, cu terasa (cu doua motociclete si un camper in garaj). Altii in schimb, cand fac acelasi lucru, cand isi imagineaza casa visurilor lor, vad un mare apartament la etajul 27 al unui zgarie nori si un Lamborghini in garaj. Chestie de gusturi...

Momentan traiesc intr-o casa cu vecini in dreapta si stanga, cu un tarc de beton, in spatele casei, pe post de "terasa" si 30 de metri patrati de beton, inconjurat de gard viu in fata casei - "curte". 

Zilele astea mi s-a reconfirmat ceea ce stiam de mult timp: nu as rezista sa traiesc intr-un apartament, la bloc!  A trebuit sa merg sa am grija de o batrana care locuieste la bloc, la al treilea si ultimul etaj. Nimic de spus, aproape de centru, constructie recenta, lift si alte utilitati dar...Imi toaca nervii sa aud cum vecinul din stanga isi cearta catelul, cum vecina din dreapta isi iubeste sotul, cum cocoana de deasupra se plimba nonsalant pe tocuri, fara sa se gandeasca la ce traume isi supune vecinii cu acel dute-vino sacadat. Si un alt "beneficiu" pe care l-am avut: infernul traficului continuu care se aude si vede perfect de unde locuieste batrana (nu are nici o vina saraca femeie).
Cireasa de pe tort? CANICULA. "Doar" 30 de grade, in casa bineinteles, si umiditate de peste 70%. 
Daca as fi fost la mine acasa, sa nu mai spun in casa pe care o visez, as fi mers la umbra unui nuc, la o masuta, sa beau un mare pahar de socata. Insa, aici, mai ies putin pe balcon, poate-poate simt o adiere de vant si beau un pahar de suc de fructe in doua cu conservanti...
Raman in continuare sa locuiesc aici, intre tarcuri de beton, curti inconjurate de gard viu sau apartament la al treilea si ultimul etaj, visand la clipa cand voi trai in casuta inconjurata de flori si pomi, cu doua motociclete si un camper in garaj!

Tre' sa fii prost sa suferi vazand prostia altora!

Ma macina, din ce in ce mai des si mai mult, o intrebare:"Oare e mai bine sa suferi de prostie sau, sa suferi vazand prostia din jurul tau?" Pare mai mult o intrebare retorica!
Departe de mine gandul de a insinua, ca ma cred o superinteligenta! Dar, cand vad cata prostie zace in jurul meu....
Ce consider eu, prostie (in afara de a crede oamenii politici, bineinteles) ? Sa dai 100 de euro pe un halat, doar, pentru ca pe el scrie mare, cu fir aurit, ARMANI. Sa te consideri o persoana importanta, net superior altora, doar pentru ca ai BMW (nu are importanta ca nu e intretinuta si merge mai rau decat o Dacie din anii '90). Sa intrebi, ca si cum ai sti deja raspunsul, care nu poate fi decat unul, dupa parerea ta: "Pai ce, voua rockerilor va mai plac si alte filme in afara de cele horror?". Sufar sa vad femei frumoase, alaturi de niste subspecii ale rasei umane, "smecheri"; femei care merg sa se prostitueze doar pentru a le oferi cocalarilor de langa ele BMW-uri si halate de baie Armani.
Si, exemplele pot continua, la nesfarsit! Nenumarate cazuri asemanatoare, ati intalnit si voi.
Eu, vazand si auzind, involuntar, astfel de chestii, sufar. Sufar sa vad cat de mare e prostia unor fiinte umane, sufar sa vad cat de multe fiinte umane sant in stare sa emane, prin fiecare por, prostie.
Oare ar fi mai bine sa fiu ca ele, sa sufar de prostie?
Sau e mai bine ca sant asa, mahnita de prostia ce o intalnesc la fiece pas?


Greu de surprins!

Tare incantata mai eram ieri, ca am postat un prim  material, pe blog!

Si, considerand ceva firesc, am tinut sa fie citit de persoane de a caror parere tin cont! Asteptam sa termine de citit, pentru a-i afla opinia! Spre surpinderea mea, aud "Mda, dragut materialul dar, nu m-a surprins cu nimic"! O afirmatie mai descurajatoare, nu a fost in stare sa debiteze! "Stii, e o opinie pe care o stiam, si, oricum, te cunosc destul de bine, nu cred ca ai putea sa ma mai surprinzi cu ceva".

Stop, mi-am zis! De ce oare, cei apropiati, considera ca ma cunosc atat de bine, incat, sa creada ca stiu ce gandesc, chiar inainte ca eu sa fac acest lucru, incat sa fie siguri ca, nu as putea sa ii surprind?

Mi-am inghitit cuvinetele care se luptau sa iasa si am trecut la un alt subiect!
Observand un zambet stengaresc pe fata mea a fost curioasa, persoana in cauza, sa afle ce ma amuza. "A, ceva putin interesant! Imi imaginam, cum o sa fie,  peste vreo 40 de ani, pentru tine". Cu o privire uimita, imi cere sa ii spun, ce ma face sa cred acest lucu si, de ce, ma amuza ."Pentru ca, peste vreo 40 de ani, tu, ai sa rogi Divinitatea sa nu te mai tina in viata, ai sa te tarasti in  chinuri, implorand mila". 
Reactia? Niste ochi bulbucati cat cepele si iesiti din orbite, ca la melci!
"Dar stii ce ma amuza de fapt?", continui eu marturisirea, "Ma amuza, gandul  ca, eu, o sa fiu cea care ti-a daruit sfarsitul palpitant"!
Va las pe voi sa va imaginati reactia!
LOGIC, nu o sa fiu niciodata atat de psihopata incat, sa pun in practica ceea ce l-a speriat dar, vroiam sa ii demonstez ca, nu e chiar asa de GREU DE SURPRINS!
Mai toti avem impresia asta, ca putine lucruri ne pot surprinde. Avem impresia ca, am vazut prea multe lucruri si intamplari bizare incat, cei pe care, credem, ca ii cunoastem mult prea bine, pot face sau zice ceva care sa ne surprinda, placut sau neplacut!
Ei bine ...

Evolutie sau involutie?


   M-am saturat sa aud stereotipul, "Ce sa faci, lumea evolueaza?" !
   M-am saturat sa aud asta, ca pe un fel de scuza, fata de anumite atitudini, luate in diferite circumstante!
   M-am saturat sa vad plozi de 10 ani, cu telefoane mobile de sute de euro, care trimit sms-uri parintilor sau amicilor, ceva de genul :"Cf?", "Brb" sau multe alte prescurtari, pe care, nu am reusit, vreodata, sa le deslusesc!
   M-am saturat sa vad, aceeasi plozi, cu iphone-uri, play station sau ce dracii mai sant, butonandu-le ca obsedatii si, urland, cu un limbaj imprumutat din desenele animate japoneze, numind asta, "joaca obisnuita"!
   M-am saturat sa vad indivizi, indiferent de varsta sau pregatire, refugiati in spatele calculatorului , "socializand", DOAR,  prin intermediul social network!
   M-am saturat sa ii aud sau sa-i vad pe unii, mancand un hamburger sau chips-uri, drept pranz sau cina!
   Mi-e dor de harmalaia care umplea starzile, facuta de plozi care se joaca de-a "Hotii si vardistii" sau "Tara-tara, vrem ostasi" sau "Ratele si vanatorii"!
   Mi-e dor sa aud glasul mamelor, care isi striga odraslele sa vina la masa sau la invatat, sau gospodinele care ii cearta, ca s-au urcat in copac sa le fure mere sau cirese. 
   Mi-e dor de amestecul de mirosuri de bucate gatite, din preajma caselor,la ora pranzului, mirosul de "copt", in apropierea sarbatorilor, fie Paste, Craciun sau la Mosi!
Acum, LUMEA A EVOLUAT!
Mamele, isi chiama odraslele prin sms, odrasle care se distreaza jucandu-se in retea, luptandu-se pentru "next level"!
Acum LUMEA A EVOLUAT!
Nu mai faci curte unei femei, la o plimbare prin parc, deoarece ai cunoscut-o pe net si, lasi relatia sa "evolueze" acolo, apesi o combinatie de taste si apare un zambet, o alta combinatie de taste si, iese un pupic...De ce nu, si "sex virual"?
Acum LUMEA A EVOLUAT!
Gospodinele, merg la supermaket sa cumpere, in mare parte, produse semipreparate. La sarbatori, isi cumpara cozonacii si pasca: nu mai are rost sa stai zile intregi cu mainile in aluat, in fata cuptorului.
Tehnologia a evoluat, nu am nici un dubiu in privinta asta!
Si, mai sant convinsa de un aspect: fiintele umane INVOLUEAZA!
Copiii, nu mai stiu sa se joace. Adolescentii, nu mai stiu sa scrie, pe hartie, (nu mai spun de a scrie, corect gramatical). Adultii, nu mai stiu sa socializeze fata-n-fata!
Si, asta e un lucru trist!
Ori, sant eu o Involuata?