Ma macina, din ce in ce mai des si mai mult, o intrebare:"Oare e mai bine sa suferi de prostie sau, sa suferi vazand prostia din jurul tau?" Pare mai mult o intrebare retorica!
Departe de mine gandul de a insinua, ca ma cred o superinteligenta! Dar, cand vad cata prostie zace in jurul meu....
Ce consider eu, prostie (in afara de a crede oamenii politici, bineinteles) ? Sa dai 100 de euro pe un halat, doar, pentru ca pe el scrie mare, cu fir aurit, ARMANI. Sa te consideri o persoana importanta, net superior altora, doar pentru ca ai BMW (nu are importanta ca nu e intretinuta si merge mai rau decat o Dacie din anii '90). Sa intrebi, ca si cum ai sti deja raspunsul, care nu poate fi decat unul, dupa parerea ta: "Pai ce, voua rockerilor va mai plac si alte filme in afara de cele horror?". Sufar sa vad femei frumoase, alaturi de niste subspecii ale rasei umane, "smecheri"; femei care merg sa se prostitueze doar pentru a le oferi cocalarilor de langa ele BMW-uri si halate de baie Armani.
Si, exemplele pot continua, la nesfarsit! Nenumarate cazuri asemanatoare, ati intalnit si voi.
Eu, vazand si auzind, involuntar, astfel de chestii, sufar. Sufar sa vad cat de mare e prostia unor fiinte umane, sufar sa vad cat de multe fiinte umane sant in stare sa emane, prin fiecare por, prostie.
Oare ar fi mai bine sa fiu ca ele, sa sufar de prostie?
Sau e mai bine ca sant asa, mahnita de prostia ce o intalnesc la fiece pas?