Abia asteptam sa vina in vizita. Ma invarteam in jurul motocicletei si o admiram ca pe unul din cele mai de pret si minunate lucruri care pot exista pe pamant! Citea in ochii mei rugamintea de a ma plimba macar 100 de metri. Ma urca in atas si, pentru mai putin de un minut, ma simteam intr-un mod indescrivibil, aproape extaziata! Cand, pentru prima oara mi-a zis ca pot sa stau pe sea, in spatele lui, si nu in ataj, mi-am zis: "Inseamna ca sant mare, doar oamenii mari merg pe sea!". Atunci m-a plimbat pentru mai bine de 10 minute. A fost una din cele mai mari bucurii ale copilariei mele, o amintire care mi-a ramas vie, dupa aproape 20 de ani.
La fel de vie, ca amintirea acelei plimbari, mi-a ramas si pasiunea pentru motociclete!
Pentru unii "motociclist" e sinonim cu "donator de organe". Pentru altii, si pentru mine, "motociclist", insa, inseamna un stil de viata.
In ultimii doi ani am stat in sea, din fericire, mai bine de 15 000 kilomentri, ca si pasager, din pacate! Si, la fiecare kilometru, imi promiteam ca o sa am cat mai curand motocicleta mea! Una care sa fie doar a mea! O motocileta care sa imi asculte gandurile si care sa-mi sopteasca dorintele ei. Sa fim doar noi doua!
O motocicleta care pare o pisica, o pisica matura, dar careia inca ii place sa se joace si sa fie dezmierdata!
O pisica matura care toarce incet, atunci cand se simte bine si e ingrijita!
O pisica in patru timpi!
Acum asteapta, cuminte. Multe strazi, multi kilometri si multe aventuri avem in fata noastra! Si ea va toarce !



